Mi-aş dori să ştii.

Mi-aş dori să ştii, dragul meu, că sufăr.

Mi-aş dori să ştii că mi-e dor.

Mi-aş dori să ştii că încă mai am pozele cu noi dar m-ar durea îngrozitor să le văd. 

Mi-aş dori să ştii că nu există noapte în care să nu aştept un semn de la tine.

Mi-aş dori să ştii că am plâns şi plâng amintindu-mi de tine, de noi.

Mi-aş dori să ştii că nu sunt deloc puternică şi că am clipe în care mă doare inima.

Mi-aş dori să ştii că e atât de dureros să ştiu că ai fost odată al meu şi că acum nu mai eşti. 

Mi-aş dori să ştii că am jurnalul plin de numele tău. 

Mi-aş dori să ştii că despărţirea noastră a fost cel mai dureros lucru ce mi s-a întâmplat.

Mi-aş dori să ştii că atunci când îmi amintesc de tine sau când ascult o melodie ce îmi aminteşte de noi, plâng, mi se răcesc mâinile şi tremur.

Şi mi-aş dori să ştii, dragul meu, că nu sunt indiferentă precum par. Că în sufletul meu este tristeţe, durere, sentimentul de „te vreau înapoi” şi nicidecum fericire precum mă strădui să-ţi dovedesc că simt. Nu simt nicidecum aşa ceva, pentru că atunci când ajung acasă, pun capul pe pernă şi plâng. Dar chiar de ai şti aceste lucruri, nu schimbă nimic. Chiar de ai afla toate astea, vei zice că exagerez şi că nu mă crezi. Dar să ştii, dragul meu, că indiferent de părerea ta despre mine şi despre aceste lucruri, te iubesc. Te iubesc atât de mult şi mi-e dor.